© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Omul nerecunoscător care nu mulţumeşte lui Dumnezeu rămâne un lepros spiritual[2014-01-19]Credincioşii ortodocşi se află astăzi, 19 ianuarie 2014, în Duminica a XXIX-a după Rusalii. În toate lăcaşurile de cult ortodoxe, la Sfânta Liturghie s-a citit pericopa evanghelică de la Sf. Ev. Luca, cap. 17, versetele 12-19, în care se face referire la vindecarea celor 10 leproşi: În vremea aceea când a intrat Iisus într-un sat, L-au întâmpinat zece bărbaţi leproşi care stăteau departe şi care au ridicat glasul şi au zis: Iisuse, Învăţătorule, fie-ţi milă de noi! Iar El, văzându-i, le-a zis lor: duceţi-vă şi vă arătaţi preoţilor. Dar, pe când ei se duceau, s-au curăţit de lepră. Iar unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors şi cu glas mare slăvea pe Dumnezeu; şi a căzut cu faţa la pământ lângă picioarele lui Iisus şi I-a mulţumit. Şi acela era samarinean. Iisus însă, răspunzând, a zis: oare, nu toţi cei zece s-au curăţit? Dar cei nouă unde sunt? Nu s-a găsit să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu, decât numai acesta care este de alt neam? Apoi a zis către acela: scoală-te şi du-te; credinţa ta te-a mântuit.Evanghelia vindecării celor 10 leproşi ne prezintă un model de recunoştinţă pentru toate binefacerile primite a arătat Patriarhul României în cuvântul său de învăţătură rostit în Paraclisul Reşedinţei Patriarhale. Mântuitorul Iisus Hristos a cunoscut credinţa lor izvorâtă din suferinţă Patriarhul României a explicat de ce Hristos Domnul nu i-a mai întrebat pe cei 10 leproşi dacă au credinţă, evidenţiind că Mântuitorul a cunoscut credinţa lor izvorâtă din suferinţa acestora. „Hristos Domnul nu îi întreabă pe cei 10 leproşi dacă au credinţă, dacă ei cred că El îi poate vindeca. El a cunoscut puterea credinţei lor prin strigătul lor, deodată disperat şi plin de speranţă, deoarece se aflau în multă suferinţă fizică şi suferinţă sufletească. Lepra era o boală cumplită şi leproşii erau excluşi din comunitate pentru a nu transmite boala aceasta şi altora. Aşa cum ne arată cartea Leviticului din Vechiul Testament aceşti leproşi trebuiau izolaţi de comunitate şi dacă printr-o minune se vindeca cineva trebuia să meargă să se arate preoţilor deoarece preoţii aveau cunoştinţele suficiente pentru a identifica boala, dacă era vorba de lepră sau de altă boală, sau dacă s-a vindecat un lepros ei să constate că vindecarea este certă şi abia atunci persoana respectivă putea fi reintegrată în societate sau în comunitate. Suferinţa aceasta fizică la care se adăuga suferinţa psihică, spirituală a izolării şi umilirii este cunoscută de Mântuitorul Iisus Hristos şi de aceea nu mai întreabă pe aceşti leproşi dacă au credinţă, deoarece a cunoscut credinţa lor izvorâtă din suferinţa lor”, a precizat Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României. Mergeţi şi arătaţi-vă preoţilor Preafericitul Părinte Patriarh a arătat şi că Mântuitorul nu i-a vindecat pe loc pe cei 10 leproşi, ci i-a trimis să se arate preoţilor pentru a arăta că El respectă Legea Vechiului Testament şi pentru a vedea comportamentul celor vindecaţi. Mântuitorul le-a spus (celor 10 leproşi – n.r.) Mergeţi şi arătaţi-vă preoţilor. De ce nu i-a vindecat El pe loc putând spune doar prin cuvânt Să fiţi vindecaţi, aşa cum cu altă ocazie a supus unui lepros Să fii curăţit de lepră şi îndată s-a vindecat. Hristos îi trimite pe cei 10 leproşi să se arate preoţilor pentru ca preoţii care nu îl iubeau pe Iisus să vadă că El respectă legea Vechiului Testament, respectă pe preoţi şi trimite pe cei leproşi să se arate preoţilor potrivit rânduielilor Vechiului Testament. Dar, în acelaşi timp îi trimite să se arate preoţilor, deşi ştia că ei se vor vindeca pe cale, pentru a vedea care este comportamentul celor vindecaţi, cum se manifestă ei, ce stare sufletească şi ce atitudine au ei faţă de Dumnezeu şi faţă de Cel care i-a trimis către preoţi, să se arate lor. Deci, ei sunt trimişi spre preoţi dar deodată se vindecă pe cale şi vindecându-se au uitat repede Cine i-a trimis şi Cine i-a vindecat”, a mai spus Preafericirea Sa. Starea de nerecunoştinţă - stare de nesănătate şi nedemnitate a sufletului În cuvântul său, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a vorbit şi despre nerecunoştinţă arătând că este o stare de nesănătate şi nedemnitate a sufletului. „Din cei 10 leproşi nouă au uitat starea în care se aflau înainte de a-L întâlni pe Iisus şi se bucurau de starea aceasta nouă de oameni vindecaţi, dornici să fie integraţi în societate, printre aceşti 10 se afla doar unul singur care îndată ce s-a vindecat a slăvit cu glas mare pe Dumnezeu şi s-a întors la Iisus. A simţit că vindecarea a venit de la Dumnezeu, dar prin Omul Iisus. A căzut cu faţa la pământ, la picioarele Lui şi I-a mulţumit. Atunci Hristos Domnul a pus întrebarea: Cei nouă unde sunt? Oare nu zece s-au vindecat? Şi nu s-a găsit decât acest om de alt neam să vină să mulţumească. Deci, leprosul care a fost vindecat şi a venit îndată să mulţumească lui Iisus după ce a dat slavă lui Dumnezeu era samarinean, nu era evreu. Samarinenii erau dispreţuiţi de evrei, considerându-i eretici şi de neam inferior. Acest samarinean obişnuit cu umilinţa şi cu suferinţa ne arată o stare sufletească foarte sănătoasă şi anume recunoştinţa. Multa lui smerenie se vede în faptul că căzut la picioarele lui Iisus cu faţa la pământ şi multa lui recunoştinţă se arată în mulţumirea adusă lui Iisus. Văzând aceasta Iisus i-a spus: Ridică-te şi mergi, credinţa ta te-a mântuit. Vedem aici pe deoparte recunoştinţa unuia din cei zece şi nerecunoştinţa celor nouă care nu slăvesc pe Dumnezeu şi nici nu se întorc la Iisus să îi mulţumească. Această proporţie de 1 la 10 este adesea întâlnită în viaţă. Din zece oameni cărora li s-a făcut bine doar unul se întoarce să mulţumească, sau recunoaşte binefacerea făcută lui. Deci, întrebarea Mântuitorului Iisus Hristos dar cei nouă unde sunt rămâne fără răspuns pentru că cei nouă erau absenţi, însă El a pus întrebarea aceasta nu pentru că avea nevoie de laudă şi recunoştinţă, ci a pus această întrebare retorică pentru a semnala că starea sau comportamentul celor nouă care, deşi au fost vindecaţi, nu au arătat recunoştinţă nu este o stare demnă şi nicio stare sănătoasă a sufletului. Deci, nu pentru că are nevoie de recunoştinţă Iisus se tulbură când vede că nouă dintre cei zece leproşi nu se întorc ca să mulţumească, ci deplânge de fapt starea lor de nerecunoştinţă ca fiind o stare de nesănătate şi nedemnitate a sufletului”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh. Omul recunoscător lui Dumnezeu pentru binele făcut creşte duhovniceşte „Evanghelia aceasta a recunoştinţei unui singur om şi a nerecunoştinţei a nouă oameni ne arată că Hristos Domnul vrea să spună că dacă omul este recunoscător şi mulţumeşte lui Dumnezeu şi semenilor pentru binele făcut lui creşte duhovniceşte, se îmbogăţeşte în relaţia de iubire cu Dumnezeu şi cu semenii, iar dacă nu mulţumeşte el sărăceşte şi se răceşte în sensul că diminuează comuniunea cu Dumnezeu şi cu semenii şi prin aceasta se dezumanizează. Sufletul omului care mulţumeşte lui Dumnezeu şi semenilor pentru binele făcut este infinit mai frumos decât sufletul unui om insensibil, nerecunoscător, nemulţămitor care uită repede binele făcut”, a mai spus Preafericirea Sa. Nerecunoştinţa – lepra sufletului Totodată, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a evidenţiat faptul că omul care nu se arată mulţumitor faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni rămâne un lepros spiritual:„Mulţi oameni, foarte adesea, când dau de bine uită de Dumnezeu, au căutat pe Dumnezeu când se aflau în suferinţă, în necaz, în boală, în încercări grele, dar după ce au ieşit din starea de suferinţă, de necaz de primejdie, îndată uită de Dumnezeu şi uită pe cei care i-au făcut bine sau i-au ajutat. Evanghelia de astăzi ne arată că zece leproşi s-au vindecat de lepra trupească, o boală cumplită, dar numai unul s-a vindecat de o lepră a sufletului care este nerecunoştinţa. Deci, omul nerecunoscător care nu mulţumeşte lui Dumnezeu pentru darul vieţii, pentru binefacerile primite de la el, care nu mulţumeşte părinţilor şi celor care l-au ajutat în viaţă rămâne un lepros spiritual, un lepros în sufletul său. De aceea, Hristos Domnul, Doctorul trupurilor şi al sufletelor, atrage atenţia asupra acestei stări nesănătoasă a sufletului care nu mulţumeşte”. Trebuie să mulţumim lui Dumnezeu pentru toate darurile primite De asemenea, Preafericirea Sa a îndemnat să mulţumim atât lui Dumnezeu pentru toate darurile primite de la El, dar şi celor prin care Dumnezeu lucrează în favoarea noastră. „Este semnificativ faptul că Biserica a înţeles Evanghelia aceasta a recunoştinţei sau a mulţumirii atât de bine încât în fiecare Liturghie Euharistică sau mulţumitoare noi aducem slavă lui Dumnezeu şi Îi mulţumim: Pe Tine Te lăudăm, pe Tine Te binecuvântăm, Ţie îţi mulţumim. Apoi cerem să trimită harul Său peste noi şi peste darurile ce sunt puse înainte spre a deveni Trupul şi Sângele lui Hristos. Această stare de laudă adusă lui Dumnezeu şi de mulţumire este treapta necesară creşterii spirituale. Dacă mulţumim lui Dumnezeu primim daruri în plus, dacă nu mulţumim, foarte adesea darurile Lui nu mai circulă pentru că se lovesc de un suflet insensibil, nemulţumitor, nesimţitor şi, deci, numai atunci când primim daruri şi mulţumim pentru ele Dumnezeu adaugă alte daruri pentru ca noi să ne zidim, să ne edificăm, să creştem duhovniceşte în relaţia cu Dumnezeu şi cu semenii. Trebuie să mulţumim lui Dumnezeu în primul rând că există lumea, că există cerul şi pământul, soarele, apa, aerul şi tot ceea ce este pentru noi suport al vieţii. Trebuie să mulţumim lui Dumnezeu pentru toate darurile primite şi mai ales pentru darul vieţii şi al sănătăţii, pentru ajutorul dat în diferite situaţii dificile. Trebuie să îi mulţumim şi să mulţumim şi celor prin care Dumnezeu lucrează în favoarea noastră, părinţilor după trup care ne-au născut şi ne-au crescut, părinţilor duhovniceşti, preoţilor care ne-au botezat sau ne sunt duhovnici, profesorilor, educatorilor şi tuturor celor care ne-au ajutat şi ne ajută ca să creştem spiritual şi să fim de folos comunităţii în care trăim, Bisericii şi poporului nostru”, a spus Patriarhul României. „Această Evanghelie printr-o simplă întrebare a lui Iisus Dar cei nouă unde sunt? devine un program pentru toată viaţă şi anume programul recunoştinţei, recunoştinţa ca stare de dreptate şi de demnitate a omului. Când noi începem rugăciunea mare de mulţumire adusă lui Dumnezeu în timpul Sfintei Liturghii spunem: Cu vrednicie şi cu dreptate este a-Ţi cânta Ţie, pe Tine a Te lăuda, pe Tine a Te binecuvânta, Ţie a-Ţi mulţumi în tot locul stăpânirii Tale. Acest Cu vrednicie şi cu dreptate poate fi tradus şi cu alte cuvinte: este demn şi este drept ca să Îţi mulţumim, deci dacă este drept şi este demn să îi mulţumim lui Dumnezeu pentru binefaceri înseamnă că este nedemn şi nedrept când uităm să Îi mulţumim lui Dumnezeu şi semenilor noştri pentru binele pe care l-am primit”, a mai spus Preafericirea Sa. În următoarea Duminică, a XXXII-a după Rusalii, se va citi fragmentul evanghelic care istoriseşte întâlnirea Mântuitorului cu Zaheu Vameşul. Foto: Ziarul Lumina Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 1316, Ultimul acces: 2026-10-09 14:55:09
|
Timp total: 0.04s...
[]:1
